Localnicii poveste ca in sat oamenii au construit o fantana cu caus, cu apa atat de rece si gustoasa, incat orice om care bea, se vindeca de orice boala. Insa tot aici isi avea cuibul si un balaur pe care nimeni nu avea puterea sa-l doboare pentru a ajunge la fantana. Sutele de ochi rosii inghiteau orice muritor, iar prin nari acesta arunca valuri de flacari. Insa intr-una din zile, Munteanul cel viteaz s-a luptat cu balaurul timp de doua zile si doua nopti. Batalia s-a dat peste o punte cu doua scanduri, chiar in apropierea fantanii. Atat de crancena a fost lupta incat oamenii nu mai ieseau din case de frica iar animalele incepeau sa dispara. Prin inteligenta si vitejia lui, Munteanul cel viteaz reuseste intr-un final sa-l impinga mai sus cu 200 m pe balaur, unde il rapune cu o singura lovitura. Acolo se afla Focul viu: cand balarului si-a dat duhul, prin naril lui au iesit flacari pana la cer, aprinzand copacii si innegrind cerul. De atunci apar, din loc in loc, nenumaratele lui capete, cand dintr-o nara cand din alta, flacari permanente care se muta dintr-un loc in altul.